Înaintarea pe calea duhovnicească a Postului Apostolilor ne aduce o deosebită mângâiere trupească și sufletească, fiind susținută de belșugul de legume și fructe proaspete cu care pământul ne hrănește în aceste zile calde de vară. În această atmosferă de înfrânare ușoară și liniște, la 25 iunie 2026, Biserica Ortodoxă prăznuiește ziua de joi din Săptămâna a 4-a după Rusalii. Ziua de astăzi este închinată în mod deosebit marilor pustnici ai lumii creștine și pildei de răbdare a unei sfinte cneghine. Credincioșii cinstesc memoria Sfinților Cuvioși Onufrie cel Mare și Petru Atonitul, mutarea moaștelor și a doua proslăvire a Sfintei Prințese Ana de Cașin, precum și pomenirea Cuvioșilor Arsenie de la Konev, Onufrie de la Malsk, Ștefan de la Komel, Vasian și Iona de la Pertomina, și a sfinților pustnici Ioan, Andrei, Iraclemon și Teofil.
Cuvioșii Onufrie cel Mare și Petru Atonitul — Marii luminați ai pustiei și ai minimizes
Un loc central și plin de evlavie în această zi îl ocupă pomenirea Sfântului Cuvios Onufrie cel Mare și a Sfântului Cuvios Petru Atonitul, doi dintre cei mai mari asceți din istoria Bisericii.
Sfântul Onufrie cel Mare a trăit în secolul al IV-lea și a petrecut nu mai puțin de 60 de ani în deplină singurătate în adâncul pustiei Egiptului. El a îndurat arșița zilei, gerul nopții și atacurile nevăzute, hrănindu-se doar cu roadele unui finic și fiind împărtășit în fiecare duminică de un înger al Domnului. La rândul său, Sfântul Petru Atonitul (secolul al VIII-lea) este recunoscut istoric ca fiind primul pustnic care s-a așezat și a sfințit prin rugăciune pământul Sfântului Munte Athos, unde a viețuit în post și izolare timp de 53 de ani. În fața acestor mari piloni ai ascezei, credincioșii se roagă astăzi pentru dobândirea tăriei sufletești, biruința asupra ispitelor, tăierea voii proprii și binecuvântarea ostenelilor din timpul postului.
Sfânta Cneghină Ana de Cașin și cuvioșii părinți făcători de minuni
În această zi, Biserica prăznuiește cu mare bucurie mutarea moaștelor (1650) și a doua proslăvire (1909) a Sfintei Dreptmăritoare Prințese Ana de Cașin. Viața ei a fost un lanț de suferințe grele: și-a pierdut soțul, fiii și nepoții în mod tragic, dar a primit toate aceste lovituri cu o credință și o răbdare de neclintit, retrăgându-se la bătrânețe în mănăstire. Moaștele ei au rămas neputrezite, degetele mâinii sale fiind strânse în semnul sfintei cruci, devenind un izvor de mari minuni și un simbol al statorniciei în credință.
Tot astăzi sunt cinstiți marii cuvioși ai nordului: Arsenie de la Konev (secolul al XV-lea), cel care a adus o icoană a Maicii Domnului de la Athos și a înființat o mare mănăstire, Onufrie de la Malsk (Pskov) și Ștefan de la Komel, care au strălucit în smerenie. Sunt pomeniți din nou Cuvioșii Vasian și Iona de la Pertomina, făcătorii de minuni de la Solovca, alături de asceții din primele secole Ioan, Andrei, Iraclemon și Teofil, care au lăsat pilde vii de viețuire curată.
Sensul duhovnicesc al zilei
Joi în Săptămâna a 4-a după Rusalii le amintește credincioșilor că drumul vieții creștine este imposibil fără o muncă duhovnicească permanentă. Sfinții din diferite epoci și popoare mărturisesc că sfințenia se atinge prin credincioșie față de Dumnezeu, prin rugăciune, pocăință și dragoste de aproapele.
Zilele Postului Apostolilor, care continuă în această perioadă, oferă fiecărui creștin ocazia de a se opri din grijile zilnice. Acesta este un timp pentru a acorda mai multă atenție vieții interioare și pentru a face încă un pas către Dumnezeu. Exemplul marilor pustnici Onufrie și Petru, alături de răbdarea sfintei Ana de Cașin, ne amintesc că adevărata putere a omului nu stă în realizările exterioare, ci în credința vie, în milostenie și în atașamentul față de calea duhovnicească aleasă.
